La FEAA s-a stat la rand pentru a dona sange

Intr-o perioada in care "interesul public" e monopolizat de componenta listelor pentru europarlamentare si de scandalul legat de asocierea dintre Universitatea Agronomica din Bucuresti si unii oameni de afaceri, imi place sa cred ca nu toti romanii pierd vremea la televizor comentand pe marginea acestor subiecte. Ca o confirmare, aflu ca studentii si profesorii Facultatii de Economie si Administrarea Afacerilor au demarat o campanie de recoltare de sange. Campania "Sange pentru viata" este organizata de FEAA, Liga Studentilor Economisti (LSE), impreuna cu Asociatia Romana Anti-SIDA (ARAS), Asociatia Nationala a Studentilor in Stiinte Administrative (ANSA), AIESEC Iasi, Centrul de Recoltare si Transfuzii Sanguine Iasi si Politia de Proximitate. In cadrul acesteia, pana pe 3 aprilie, studentii, profesorii, dar si prietenii si rudele acestora pot dona sange in amfiteatrul B417 din Corpul B al Universitatii "Al. I. Cuza" Iasi intre orele 8.30-13.00. Deja, in primele 2 zile, au donat sange peste 100 de persoane, circa 100 fiind reprogramate pentru zilele urmatoare. Intamplator, in ultima perioada am aflat de tot mai multe cazuri in care familiile unor bolnavi faceau apel la cunostinte, rude si prieteni pentru a dona sangele necesar unor realizarii unor interventii chirurgicale. Initiative de acest gen cred ca ar creste nivelul de constientizare a acestei probleme in randul opiniei publice si, implicit, o prezenta mai mare la centrele de donare. Felicitari tuturor celor implicati in proiect!

Detalii: http://ligastudentiloreconomisti.blogspot.com/

Dezinformare in vremuri de criza

Circula pe e-mail un text de genul urmator: In Romania, bancile austriece au amenintat ca vor falimenta piata bancara europeana daca nu primesc fonduri de la statul roman. ..... Ca sa va fie foarte clar ca e o conspiratie: 1. SECRETISM (aflam din UE, prima oare, ce bani luam noi) 2. GRABA (repede, repede, au si venit sacalii FMI) 3. NU SE DAU JUSTIFICARI CLARE PENTRU UTILIZAREA SUMEI 4. Nu s-au organizat intruniri mediatizate, cu participarea cremei economistilor romani, unde sa se dezbata clar, pe fata, daca avem sau nu, nevoie de imprumut 5. Se evita declararea sumei totale! Asta va permite marirea ulterioara a sumei, la oridecit e “nevoie”. Unii afirma, 20 miliarde, dar e putin probabil, deoarece o tara, mai mica, ca UNGARIA, imprumuta 25 MLRD, iar noi numai 20? 6. Nu s-a indicat un organism clar de control, un sistem de indicatori de verificare a sumelor date 7. Dat fiind marimea sumei si conditiile globale deosebit de grave, precum si faptul ca in final, poporul roman va returna imprumutul, ar fi trebuit sa fie tratat cu o transparenta TOTALA, in mass media; de asemenea, sa se publice o lista cu ce bani se dau si cui? Deci, acestea sint definitorii unei FRAUDE DE PROPORTII, care i se pregateste poporului roman...... si textul continua in acelasi stil.
Cred ca, date fiind speculatiile legate de imprumutul de la FMI, ar trebui lamurita si chestiunea in cauza. Totul e foarte clar. FMI-ul ajuta statele membre sa depaseasca dificultatile legate de dezechilibrele balantelor de plati (adica relatia dintre iesirile si intrarile de valuta). Din cauza ca Romania prezinta un deficit comercial cronic (adica importurile sunt mai mari decat exporturile), agentii economici romani vor avea nevoie de valuta pentru a achita aceasta diferenta. Cum sistemul financiar international prezinta o serioasa criza de lichiditate iar romanii care muncesc in strainatate incep sa o duca din ce in ce mai greu (economiile occidentale fiind in recesiune), nu prea exista alternative de atragere de valuta. In cazul unei cereri de valuta mai mari decat oferta, ca pe orice alta piata, pretul va creste, cu alte cuvinte, cursul leu-euro risca sa creasca foarte mult. Un curs de 5-6 lei pentru un euro cred ca ar avea efecte negative semnificative (sa ne aducem aminte de impactul devalorizarii leului din toamna anului 2008). Devine evident ca un imprumut de la FMI ar asigura BNR rezervele de lichiditate necesare pentru contracararea acestei presiuni asupra cursului de schimb.
In plus, existenta unor rezerve suficiente la dispozitia BNR ar da posibilitatea unei stimulari a creditarii, prin reducerea ratei rezervelor obligatorii pe care bancile comerciale trebuie sa le depuna la banca centrala. Bancilor le vor ramane la dispozitie mai multi bani, pe care ar putea sa ii ofere drept credite.
De ce a fost ales FMI-ul? Pentru ca asa a recomandat chiar Comisia Europeana. In plus, Fondul Monetar International are experienta in monitorizarea economiilor aflate in dificultate. FMI nu impune unui guvern nici o masura de genul cresterii TVA, a impozitelor, reducerii salariilor etc. Acordarea imprumutului (de fapt, primirea transelor - pentru ca banii nu sunt luati toti odata, ci in transe) este conditionata de indeplinirea unor criterii macroeconomice, de genul: o inflatie scazuta, un deficit bugetar mic, un somaj rezonabil etc. Cum sunt ele atinse, este strict treaba guvernului. Sa ne aducem aminte ca Romania, intre 2000 si 2004, a dus pana la capat un acord cu FMI-ul, reusind sa indeplineasca si criteriile restrictive impuse de acesta, si sa inregistreze o crestere economica sustinuta.

Demagogie in plina criza

Nu de putine ori in ultimul timp, presa, mai ales cand e vorba de televiziuni, initiaza dezbateri pe marginea evolutiilor economice recente. Sunt invitati atat oameni politici, cat si sindicalisti, oameni de afaceri, analisti politici sau specialisti in economie, fiecare sustinandu-si propria opinie in functie de ce parte a baricadei se afla. Astfel, platoul TV ofera posibilitatea afirmarii si sustinerii unor aberatii, care capata greutate, dat fiind cadrul in care sunt prezentate opiniei publice. Astazi, o analiza "profesionista" a situatiei ocuparii fortei de munca releva faptul ca, din totalul de 6 milioane de angajati din Romania, 1,5 milioane (adica circa 25%) sunt bugetari, in timp ce 4,5 milioane (restul de 75%) activeaza in mediul privat. Tinand cont de faptul ca angajatii din sectorul public creeaza doar 20% din PIB, in timp ce angajatii din mediul privat contribuie cu 80%, rezulta ca aparatul de stat (incluzand tot ceea ce inseamna sector public) este supradimensionat si, deci, trebuie facute disponibilizari de circa 20%. Sunt foarte curios cum a fost calculata contributia la PIB a inspectorilor OPC, a comisarilor Garzii Financiare, a invatatorilor, a doamnelor educatoare, a asistentilor medicali, a muzeografilor de la Palatul Culturii sau a cercetatorilor de la un institut oarecare si enumerarea ar putea continua etc. In loc sa fie dezbatute problemele importante ale sistemului bugetar (birocratia excesiva, eficienta si transparenta sistemului administrativ, numarul mare de agentii, sistemul unitar de salarizare, nivelul de pregatire al salariatilor, descentralizarea etc.), se insista pe aparenta distinctie care ar trebui facuta intre angajatii la stat si cei din mediul privat. In principiu, din perspectiva unui mic intreprinzator, sectorul in care activeaza o persoana nu ar trebui sa conteze, angajarea, remunerarea si avansarea avand la baza, in orice situatie, criteriul competentei si performantei.

Ce bine (pentru unii) ca Iasi e un oras studentesc...

Se pare ca astazi, la sesizarea unor profesori ai Universitatii "Al. I. Cuza", politia a facut o descindere la un centru de copiere din Copou, unde existau pregatite spre a fi oferite la vanzare fotocopii dupa mai multe carti si manuale. Oare incepe sa se respecte si in Romania legislatia referitoare la drepturile de autor?

Sa fie, oare, adevarat? Renaste PNL?

Acest week-end a adus o noutate, previzibila pentru unii, si anume schimbarea conducerii centrale a PNL. Crin Antonescu a castigat detasat - cu mult mai detasat decat il dadeau, "pe surse", previziunile analistilor de specialitate - batalia pentru functia de presedinte al partidului. Dupa parerea mea, a fost cea mai buna alegere a delegatilor la congres, dat fiind faptul ca PNL, desi obtinuse un rezultat nesperat la alegerile parlamentare, luase o traiectorie total opusa misiunii pe care si-o asumase.
Astfel, dintr-un partid orientat, traditional, catre mediul de afaceri, clasa mijlocie, mediul urban si o populatie cu un nivel de educatie mediu si ridicat, el devenise mai vizibil si mai votat in mediul rural. Rezultatele bune din mediul rural nu s-au datorat unor masuri si politici revolutionare in domeniul agriculturii, nici crearii unei infrastructuri (inclusiv in ceea ce priveste serviciile sociale) si nici unei schimbari de mesaj politic. Probabil ca, prin directionarea fondurilor publice catre anumite comune si implicarea activa a primarilor in campania electorala, PNL a reusit sa convinga populatia rurala. Pozitia castigata de PNL nu este, insa, deloc solida, schimbarea guvernului aducand alti decidenti in situatia de a aloca fonduri si de "a convinge" primarii.
Minoritatea parlamentara pe care s-a bazat guvernul Tariceanu a determinat, inevitabil, o dependenta de voturile PSD, ceea ce a impus o conduita bugetara total opusa idealurilor liberale. Aceasta i-a indepartat pe orasenii educati cu un nivel de trai mediu si peste medie, ei indreptandu-se spre alternativa numita PDL.
Decisiva pentru rezultatele alegerilor pentru presedinte a fost, insa, perceptia interna, in randul membrilor PNL. Dupa 4 ani, devenise evident ca Tariceanu devenise oarecum conjunctural co-presedinte al aliantei D.A. si prim-ministru. La momentul retragerii lui Stolojan, apropierea campaniei electorale a impus o inlocuire rapida a acestuia cu un nou lider liberal. Probabil ca eventuale sondaje de opinie sau o dezbatere interna mai sustinuta ar fi adus in prim plan o alta solutie. Sau poate nu. Dar macar n-ar fi parut, nici pentru colegi si prieteni, nici pentru adversari, ca "a doua optiune".
Pe ansamblu, guvernarea Tariceanu a fost OK. Cresterea economica a continuat, nu au aparut probleme legate de integrarea europeana, miscarile sindicale nu au fost atat de incisive ca in alte vremuri, nu s-au acutizat problemele legate de coruptie etc. Abia acum, in contextul crizei mondiale, vor iesi la iveala eventualele probleme. Insa, ceea ce a dominat viata politica a fost asa-numitul "conflict dintre palate". Interminabilele dispute dintre premier si presedinte au indepartat iremediabil PNL de PDL. Cum e putin probabil ca in urmatorii ani PNL sa depaseasca 25-30% din voturi, e clar ca accederea acestuia la guvernare va mai fi posibila tot prin crearea unei aliante. Cum cea mai apropiata forta politica (doctrinar vorbind) e PDL, devine evidenta necesitatea unei noi abordari din punctul de vedere al dialogului politic. Acest lucru era posibil doar prin inlaturarea actualei conduceri.
In acelasi timp, modul in care PNL si-a distrus orice sansa de a participa la guvernare in decembrie 2008 a creat o miscare de contestare in interiorul partidului.
In acest context, discursul lui Crin Antonescu a devenit extrem de actual. Experienta politica indelungata, abilitatile oratorice si sprijinul din partea altor lideri au creat premisele crearii unei alternative. Centrarea discursului pe perspectiva alegerilor prezidentiale a creat asteptari in randul membrilor, alianta PDL-PSD aducand sansa accederii candidatului PNL in turul 2. Intre Tariceanu (in cazul caruia nu putem spune daca a castigat sau a pierdut confruntarea de 4 ani cu Traian Basescu) si Crin Antonescu, membrii PNL au considerat ca mai mari sanse de reusita are cel de-al doilea. Vom vedea daca au avut dreptate abia in toamna. Pana atunci, sperantele membrilor se leaga de "deschiderea" partidului si consolidarea unei pozitii adecvate traditiei liberale si misiunii asumate.
Nu ar fi interesant ca aceste schimbari de la centru sa aduca si ceva nou pe plan local, inclusiv in Iasi? Oare nu e posibil ca, in ciuda schimbarii de orientare de data recenta, Fenechiu sa nu mai prinda o functie de vicepresedinte?

Update: Intr-un final, Fenechiu a prins pozitia de vicepresedinte. Strans, la mai putin de 15 voturi, dar a reusit.

Saracul FMI....

Subiectul dezbatut astazi pe toate canalele de stiri este legat de deja celebrul imprumut de la FMI. Ce e comic e ca mai toti isi dau cu parerea, fara ca macar 10% din cei asa-zisi "avizati" (ca doar sunt oameni politici) sa stie despre ce e vorba. Nu neaparat de imprumut si FMI, cat de situatia macroeconomica a Romaniei. De cateva luni, ba am avut crestere economica record, ba ne-a afectat brusc criza, ba avem plan anticriza, ba se iau alte masuri, de parca nu ar exista in toata tara un for, o institutie, un specialist, cel putin, care sa spuna, fara partizanat politic, care e situatia reala. Mi-aduc aminte ca anul trecut un presedinte/prim-ministru din Vest anunta "intrarea in recesiune", un altul reitera speranta de a mentine economia la o "crestere 0"... Numai la noi, orice ar zice vreun demnitar sau vreun specialist, automat apare un altul care combate ideile primului, sustinand ca el este detinatorul adevarului absolut. Cred ca ar trebui obligati politicienii sa participe la niste cursuri de economie inainte de a-si da cu parerea, de "a gira politic o anumita masura" sau, mai grav, inainte de a lua decizii cu implicatii majore.

Cine spunea ca birocratia e atributul exclusiv al administratiei publice?

Personajul din postul anterior, odata ce a luat decizia de a-si inchide contul la o anumita banca, se prezinta la sediul acesteia, hotarat sa termine cat mai repede. Dar, spre mirarea lui, se vede nevoit sa alerge pe la vreo 5 ghisee: la unul anunta ca vrea sa inchida cardul, la altul i se calculeaza daca are de restituit vreo suma, la un birou primeste acceptul celor de la "Credite" (dat fiind ca avea o descoperire de cont), la altul verifica daca nu cumva i s-a facut un nou card (celalalt expira in luna urmatoare) si, in fine, la ultimul achita 1,5 lei, diferenta de comisioane. In plus, la vreo doua dintre ele trebuie sa completeze cate un formular si sa lase cate o copie dupa actul de identitate. O primarie sau o directie judeteana de orice fel ar fi invidioase pe un asemenea talent de a plimba clientii de la un birou la altul.

De ce a reprezentat Romania un "El Dorado" pentru banci?

1. Acum mai bine de un deceniu, in plina tranzitie, o persoana, salariat la stat, cu venituri stabile, isi face un card de salarii la o banca bine vazuta. Ca bonus, primeste o descoperire de cont de cateva milioane de lei vechi, pe care, insa, omul, econom fiind, nu o cheltuie mai niciodata. Nu i-a placut niciodata sa fie dator, cu atat mai mult la o banca.
2. Persoana in cauza utilizeaza cardul respectiv ani de zile, pana ajunge la concluzia ca oferta altei banci este mai atractiva. Ca urmare, isi muta salariul pe acel card, dar il pastreaza si pe primul, dat fiind ca avea si alte venituri pentru care se inregistrase cu vechiul cont.
3. Intre timp, prima banca schimba UNILATERAL conditiile de utilizare a cardului, obligand posesorii sa efectueze lunar depuneri, viramente, plati etc. Nu conteaza suma (citez dintr-o replica a unui angajat al bancii - "puteati depune si un leu, important era sa figureze ca s-au facut operatiuni"). In caz contrar, cardul este blocat iar titularul trebuie sa se plimbe pe la n sucursale si agentii ca sa isi deblocheze cardul.
3. Fara sa stie aceste modificari privind utilizarea cardurilor, eroul nostru pleaca in strainatate pentru cateva luni, luand cu el cele doua carduri, pe care le alimentase in prealabil cu banii necesari.
4. Il utilizeaza intai pe cel pe care primea in mod regulat salariul, insa are nevoie si de celalalt. Dar, spre nenorocul lui, trecusera deja doua-trei luni de cand nu-l folosise. Asadar, cardul este blocat iar banii ar fi putut fi ridicati doar de la una dintre agentiile acelei banci. Care, nu avea nici o filiala in tara respectiva. :)))
5. Astfel, desi avea bani pe card, nefericitul trebuie sa se imprumute, doar pentru ca nu avusese inspiratia de a scoate bani de pe card si a-i redepune in propriul cont, chiar daca se afla in strainatate, doar pentru a da satisfactie bancii.

Nu-i asa ca a avut o idee buna cand a luat decizia inchiderii contului?

Cine ghiceste despre ce banca e vorba are o bere de la mine.

Vreau sa fiu recunoscut ca sponsor!!!

Municipiul Iasi are o strategie bine pusa la punct cu privire la cheltuirea bugetului local. Astfel, onorabilii consilieri au stabilit, de cativa ani, cuantumul impozitelor si taxelor locale pe care contribuabilii, persoane fizice si juridice, trebuie sa le plateasca anual. Un singur exemplu este edificator. In 2006 si 2007, o firma, fie ca avea activitate, fie ca nu, trebuia sa plateasca o taxa de 70.000 lei vechi pentru sustinerea masurilor legate de cainii vagabonzi. In 2008, aceasta taxa a fost eliminata, in scopul stimularii activitatilor economice si usurarii poverii fiscale pe care trebuiau sa o suporte intreprinzatorii locali. :))) Nu-i asa ca problema cainilor vagabonzi a fost rezolvata? Nu cred.
In acelasi timp, persoanele juridice, adica aceiasi intreprinzatori, trebuie sa achite anual aproape 2.000.000 lei vechi pentru sustinerea activitatii sportive iesene. Aceasta taxa a ramas valabila si in 2009, dat fiind ca sportul a fost, dintotdeauna, o prioritate pentru guvernantii locali. Tinand cont de faptul ca intreaga atentie este indreptata asupra fotbalului, inseamna ca si marea majoritate a fondurilor sunt directionate catre Poli Iasi. In aceste conditii, de ce se mai lauda Primaria Iasi ca sustine echipa? Nu cumva cele cateva mii de firme care isi platesc constant impozitele finanteaza si echipa ieseana? Ar merita, daca tot nu au un cuvant de spus, macar titulatura de sponsor, pe care municipalitatea ieseana a confiscat-o de cativa ani buni.