Demagogie in plina criza

Nu de putine ori in ultimul timp, presa, mai ales cand e vorba de televiziuni, initiaza dezbateri pe marginea evolutiilor economice recente. Sunt invitati atat oameni politici, cat si sindicalisti, oameni de afaceri, analisti politici sau specialisti in economie, fiecare sustinandu-si propria opinie in functie de ce parte a baricadei se afla. Astfel, platoul TV ofera posibilitatea afirmarii si sustinerii unor aberatii, care capata greutate, dat fiind cadrul in care sunt prezentate opiniei publice. Astazi, o analiza "profesionista" a situatiei ocuparii fortei de munca releva faptul ca, din totalul de 6 milioane de angajati din Romania, 1,5 milioane (adica circa 25%) sunt bugetari, in timp ce 4,5 milioane (restul de 75%) activeaza in mediul privat. Tinand cont de faptul ca angajatii din sectorul public creeaza doar 20% din PIB, in timp ce angajatii din mediul privat contribuie cu 80%, rezulta ca aparatul de stat (incluzand tot ceea ce inseamna sector public) este supradimensionat si, deci, trebuie facute disponibilizari de circa 20%. Sunt foarte curios cum a fost calculata contributia la PIB a inspectorilor OPC, a comisarilor Garzii Financiare, a invatatorilor, a doamnelor educatoare, a asistentilor medicali, a muzeografilor de la Palatul Culturii sau a cercetatorilor de la un institut oarecare si enumerarea ar putea continua etc. In loc sa fie dezbatute problemele importante ale sistemului bugetar (birocratia excesiva, eficienta si transparenta sistemului administrativ, numarul mare de agentii, sistemul unitar de salarizare, nivelul de pregatire al salariatilor, descentralizarea etc.), se insista pe aparenta distinctie care ar trebui facuta intre angajatii la stat si cei din mediul privat. In principiu, din perspectiva unui mic intreprinzator, sectorul in care activeaza o persoana nu ar trebui sa conteze, angajarea, remunerarea si avansarea avand la baza, in orice situatie, criteriul competentei si performantei.