Cine-ar fi crezut?

Spre deosebire de anul trecut, campionatul romanesc se poate mandri cu 5 participante in grupele cupelor europene. Cu exceptia Vasluiului, care a avut ghinionul sa intalneasca o echipa mult mai titrata, celelalte echipe romanesti angrenate in competitiile intercluburi si-au indeplinit obiectivul. Dintre toate, se pare ca Dinamo Bucuresti a fost "vedeta". Nu neaparat prin prisma valorii, cat a vizibilitatii si intensitatii trairilor.
Meciul de aseara ramane memorabil din mai multe puncte de vedere. In primul rand, o asemenea revenire e greu de gasit prin statisticile cupelor europene. E dificil sa joci bine stiind ca pornesti de la un scor de 0-3, cu o echipa in fata careia ai si pierdut, "pe bune", cu 0-2. Surprinzator, maniera in care a jucat Dinamo a adus alaturi de echipa, de-a lungul meciului, tot mai multi sustinatori. Probabil ca multi stelisti (inclusiv G. Becali - asa cum declara dupa meci), rapidisti sau "neafiliati" vreunei echipe au simtit emotia unui meci decisiv si au sperat intr-o calificare. Loteria loviturilor de la 11 m i-a facut pe multi sa dea sonorul la minim, sa schimbe canalul sau sa fumeze tigara dupa tigara. Pana la urma, totul s-a terminat frumos si ceea ce nu spera nimeni s-a intamplat. Dinamo merge mai departe dupa un meci superb si dupa un joc pe masura pretentiilor pe care i le impune numele, trecutul, numarul mare de suporteri, valoarea lotului, bugetul pe ultimii ani etc. (Media notelor acordate jucatorilor de ziaristii Gazetei Sporturilor este 8,92)
Mult mai important este, insa, faptul ca jucatorii lui Dinamo au demonstrat un lucru pe care putini sunt dispusi sa il inteleaga. O echipa de fotbal este formata din jucatori profesionisti care, in functie de valoare, moral, pregatire fizica si grad de motivare, isi fac sau nu treaba pentru care se afla pe teren. Ei sunt angajatii unui club, organizat sub forma unei societati comerciale, al carui scop declarat este obtinerea de profit. La fel ca in orice firma, banii investiti sunt cei ai patronului/patronilor, acestia fiind singurii care isi pot exprima satisfactia sau insatisfactia cu privire la jocul echipei si pot lua masurile pe care le considera de cuviinta. Ei sunt singurii care pot trage la raspundere un jucator, il pot angaja sau da afara, ii pot mari salariul sau ii pot da o prima.
Intr-adevar, nu pot fi neglijati suporterii. In contextul actual, cand fotbalul este, din ce in ce mai mult, un fenomen social, multi suporteri inseamna o prezenta mai mare pe stadioane, inseamna "al doisprezecelea jucator" (extrem de important in meciurile pe teren propriu), inseamna audiente mai mari la meciurile televizate, bani mai multi din publicitate si din drepturi de televiziune etc. Dar un suporter adevarat ar trebui sa fie alaturi de echipa "si la bine, si la rau". Ar trebui sa aiba incredere ca si cei din conducerea clubului doresc binele echipei, ca jucatorii fac tot ce pot si sa ia exemplul timisorenilor care isi incurajau echipa condusa de Steaua pe teren propriu. O inversunare dusa la extrem poate duce, asa cum s-a vazut in cazul meciului tur cu Liberec, la efecte negative pentru echipa favorita. La un scor de 0-2, acel 3-0 de la sfarsitul celor 90 de minute era suficient pentru calificare, evitandu-se doua reprize de prelungiri, epuizarea fizica a jucatorilor si loteria penalty-urilor. Acum, tot suporterii vor avea de suferit. Dinamo va juca urmatoarele trei meciuri pe teren propriu fara spectatori si fara sprijinul moral al acestora. In termeni de eficienta, oare a meritat?