În România se circulă pe dreapta

Primul tur al alegerilor prezidenţiale a adus în prim plan, la nivel de orientare doctrinară a românilor, o premieră. Adunate, voturile candidaţilor susţinuţi de partidele de dreapta reprezintă peste 60% din total. Ponderea este cu atât mai relevantă, cu cât ea se contrapune unui partid de stânga şi independentului desprins din el, şi nu mai multor partide (scorul lui Corneliu Vadim Tudor este mult mai mic decât a obţinut în oricare altă confruntare). În aceste condiţii, poate fi reinstaurată acea normalitate după care plângeau toţi analiştii la televiziunile de profil, principalul vinovat de instabilitate fiind, în opinia lor, Băsescu. Logic ar fi ca forţele de dreapta, mai ales PNL, să îşi declare susţinerea pentru candidatul PDL, negocierile implicând şi formarea unui guvern omogen din punctul de vedere al doctrinei. O guvernare de dreapta ar putea lua măsurile necesare ieşirii din criză, o colaborare la guvenare putând relansa unificarea dreptei. Astfel, ne-am desprinde de realitatea ultimelor legislaturi, când era imposibil de format un guvern fără a pune problema unei coaliţii, de multe ori, împotriva oricărei logici.